În studiul limbii și al textelor, întâlnim adesea împărțirea comunicării în două mari categorii: literară și nonliterară. Dacă textele literare au rol estetic și transmit emoții, imagini artistice sau valori culturale, cele nonliterare au în primul rând scop informativ, practic sau funcțional.
Definiția termenului „nonliterar”
Un text nonliterar este orice text care nu are intenția de a fi operă de artă, ci urmărește să transmită informații, instrucțiuni, reguli sau cunoștințe. Accentul cade pe claritate și precizie, nu pe frumusețea limbajului.
Caracteristicile textelor nonliterare
- Scop practic – transmit informații utile sau reguli de urmat.
- Limbaj clar și direct – evită metaforele sau figurile de stil complexe.
- Structură logică – organizată pentru a fi ușor de înțeles.
- Obiectivitate – informația este neutră, fără intenția de a stârni emoții artistice.
Exemple de texte nonliterare
- articole de știri și texte jurnalistice;
- manuale, tratate științifice și lucrări academice;
- texte administrative (legi, regulamente, contracte);
- instrucțiuni de utilizare și ghiduri practice;
- anunțuri publice, reclame, e-mailuri profesionale.
Nonliterar vs. literar
- Text literar – folosește limbaj artistic (poezii, romane, nuvele, piese de teatru); scopul este estetic, emoțional sau educativ.
- Text nonliterar – urmărește transmiterea clară a unor informații (articole, legi, manuale, rapoarte).
De exemplu, un poem despre natură este literar, dar un articol științific despre ecosisteme este nonliterar.
Concluzie
„Nonliterar” desemnează tot ceea ce aparține limbajului funcțional și informativ, în opoziție cu limbajul artistic, specific textelor literare. Prin urmare, atunci când un text este considerat nonliterar, înseamnă că el are ca scop informarea, explicarea sau ghidarea, nu crearea unei opere de artă.
